Evenimente Clujene

sau ce simte o mamica manastureanca atunci cand merge “la oras”……

Scuze si motive mai mult sau mai putin obiective sunt cu gramada care sa explice izolarea mea in capatul Clujului (bine macar ca am in zona hipermarketuri si polusuri care imi mai lasa loc de a avea impresia ca locuiesc “in oras”).  Acum ca  intr-adevar a venit primavara cu aerul ei de “primordial”(mie cel putin fiecare primvara imi inspira visarea ca asa a fost in prima primvara a lumii) si ca Hannah este marisoara, simt nevoia sa ma scutur de sentimentul de “provinciala” pe care mi l-a tapetat trairea in capatul Clujului si al Manasturului. Doua evenimente m-au inaltat si bucurat in ultima vreme: Centenarul Richard Wurmbrand si Targul de carte Gaudeamus.

Richard Wurmbrand a fost cel care a facut ca Soljenitan sa fie primit cu bratele deschise in Occidentul orbit de propaganda comunista si crezut.  In 1966 cand pastorul luteran R Wurmbrand a ajuns in Vest si a vorbit despre adevarata fata a comunismului, nu a fost crezut. Intr-un final, in fata unei comisii a Congresului american si-a dat jos camasa si le-a aratat celor prezenti urmele infioratoare ale torturilor suferite in cei 14 ani de inchisoara. Apoi, vreme de cateva luni, marturia acestui om a fost cel mai vandut document al guvernului american.

Centenarul Richard Wurmbrand mi-a reamintit ca nu am voie sa uit istoria. Timpul atenueaza tot (bucurii, realizari, dureri, tristeti) si avem nevoie de pietre de aducere aminte care sa ne re si reaminteasca cine suntem, ce pret s-a platit pentru libertatea in care traim si care sa ne avertizeze cand libertatea noastra o ia razna spre acte totalitare sau extremiste. NU avem voie sa uitam comunismul, aceasta fiara care ne-a uratit parca mai tare decat pe toate celelalte popoare din fostul bloc comunist. Prin 1993 sau 1994 am citit cartea “Cu D`zeu in subterana” scrisa de R.Wurmbrand. Era la 5 ani dupa caderea comunismului si amintirile din acea vreme imi erau inca vii. Sigur, aveam doar 12 ani cand a cazut comunismul, dar trecusem prin cateva etape de “realizare a omului nou din socialism” (soim al patriei, pionier inregimentat intr-o “unitate” scolara, intr-un “detasament” al clasei, etc si cantasem vreme de cativa ani “glorie lui Ceausescu”) .  Asa ca aceasta carte a fost un soc pentru mine si m-a facut sa inteleg adevarata fata a comunismului si am invatat sa apreciez libertatea. Ma revoltau oamenii care regretau comunismul si “binele” pe care l-au trait primind apartament-cutie de chibrituri gratis, loc de munca fara concurenta, etc, etc.

Apoi timpul a tot trecut peste amintirile mele ante comuniste, iar centenarul mi-a revelat un adevar dincolo de grozavia comunismului:  de cand e lumea, se da o batalie intre lumea lui D`zeu si lumea celui rau. Comunismul a fost o victorie aparenta a celui rau, dar Cei Alesi s-au infrumusetat si mai mult in ciuda prigoanei si a torturilor dracesti. Biserica adevarata, Biserica subterana (a existat o Biserica ce se strangea pe ascuns si nu facea compromisuri) a iesit biruitoare, comunismul a cazut, DAR cel rau a trebuit sa  schimbe tactica intr-un mod extrem de subtil si perfid . Traim in libertate, dar Biserica nu mai este atat de puternica; am lasat garda jos, doar nimic nu ne mai ameninta crestinismul, nimic nu ne mai impiedica sa credem, sa ne inchinam si atunci stam linistiti ca D`zeu sta bine mersi in lumea Lui si putem apela la El cand dam de greu, iar in rest ne vedem de viata noastra libera in care cel perfid ne sopteste cantece frumoase in care  ne spune ca noi suntem centrul universului, ca in noi gasim puterea de a deveni supraoameni, de a salva lumea, ca binele si raul sunt lucruri relative, etc.

Richard Wurmbrand a infiintat organizatia Vocea Martirilor, organizatie care lupta si azi pentru drepturile crestinilor de orice cult din tarile in care este o infractiune  sa fii crestin. Wurmbrand a dus peste tot in lume mesajul dragostei lui Christos . 

 

Al doilea eveniment care m-a scos din rutina mea de manastureanca a fost Targul de carte Gaudeamus. Iubesc cartile. E o bucurie sa ma plimb agale printre standuri cu carti si sa rasfoiesc carti frumoase pline de adevaruri, doruri, tristeti, descoperiri si de tot ce este omul si lumea in care traim. A fost o zi splendida de primvara in care m-am rasfatat si cu o plimbare prin centrul Clujului. M-am simtit ca un turist, atat de nou mi s-a parut orasul dupa doi ani in care doar in fuga am atins centrul. Sunt o singuratica, dar freamatul orasului mi-a facut bine, mi-a creat pofta de oameni.

Capat de idei in ceasul tarziu de noapte.

---