La sfarsitul lui septembrie s-a strecurat in casa un virus….hm, vizavi de casa noastra e gradinita si e de inteles ca ne puteam astepta la astfel de “surprize”. Sigur ca aveam nevoie de un agent care se faciliteze intrarea virusului in casa. Si Hannah a fost agentul de care s-a lipit unul din sutele de virusuri care colcaie in gradinita din toamna pana in primavara si intai s-a racit ea, apoi Eli si pana la urma si Dani si eu. Noua celor mari ne-a trecut pana la urma, dar Hannah si Eli nu scapa nicicum. Ieri aveau amandoi febra; nu mai stiam la ce ora si cui i-am dat nurofenul. Azi sunt mai bine, atata ca Hannah stie sa sufle nasul, dar Eli trebuie “conectat” la aspirator pentru a-i elibera nasucul. Deci asta e ocupatia permanenta a acestei toamna-tratarea aproape fara succes a racelii.
Apoi, cum am amintit in scriitura anterioara, toamna si aniversam ani de la casatorie. Am fi vrut sa fi schimbat cadrul acestei aniversari si sa iesim toti patru undeva la munte, dar raceala ne-a impiedicat. Dar cel mai important lucru, indiferent de cadrul in care am petrecut aniversarea, este ca in aceste aproximativ 2920 de zile (adica 8 ani) mana cea buna a Domnului a fost cu noi. M-am gandit ca 8 ani inseamna zi dupa zi (astazi, astazi, astazi) in care doua universuri diferite, dar complementare (in cazul nostru) traiesc aproape si nolens-volens trebuie sa teasa o armonie care nu le poate face decat bine sufletelor lor si mai apoi celor pe care i-au primit in dar pentru o vreme-Hannah si Eli.
***
Nu am reusit sa duc scrisul pana la capat ieri; e usor de imaginat de ce-se trezise Eli si ma anunta cand se trezeste , fie printr-un fel de plans fara lacrimi, fie prin gangureli. Daca tot veni vorba de el, sa va zic ca de cand a venit toamna e baiat mare-are 4 dintisori strambi si simpatici. Si tot de cand a venit toamna nu mai doarme toata noaptea…chiar ma obisnuisem cu binele vreme de 5-6 luni, dar nu ma supar pentru ca mai am o experienta cu treziri noaptea; Hannah pana a fost alaptata (pana la 1 an si 7 luni) s-a trezit noapte de noapte cel putin o data.
Despre Hannah e de spus faptul ca de cand merge la gradinita ne innebuneste cu cantecul cu elefantii care se leganau pe o panza de paianjen, atata doar ca ea prefera sa fie 12 elefanti si uneori ii transforma in bebelusi. La inceput nu prea intelegea ce e cu elefantii astia, cu numarul lor, dar dupa atata cantat a prins ideea si e atenta sa nu le piarda sirul.
Gata. Facem public scrisul asta pana se mao poate.
Noi 04, 2010 @ 19:29:33
Maria, ai un stil așa de fain de a scrie! Îmi place mult:). M-a distrat faza cu Hannah și elefanții:): ce simpatic că îi transformă în bebeluși:)
. Și ce fericită ești că Eli nu te-a trezit noaptea până acum!!
Noi 05, 2010 @ 09:29:47
Vaaaai, asa imagine frumoasa ai reusit sa transmiti… Imi pare rau de toata treaba cu raceala , dar , din experienta prietenilor mei cu copii, cam asa e in fiecare toamna. Din pacate. Copiii sunt si atat de sensibili…
Oriucm, o imagine d epoveste! Sa iti traisca frumoasa familie, sa te bucuri de ea si sa te ajute Dumnezeu in fiecare zi sa faci OAMENI din copiii tai si sa ii dai , apoi, lumii. Si poate facem si noi omenirea asta mai buna
Noi 05, 2010 @ 10:58:31
Lia, la ce foloseste fericirea de nu ma fi trezit 5-6 luni, daca acum ma trezesc?
Dar nu ma plang ca imi da Domnul putere sa am rabdare si rezistenta la nesomn. Azi dimineata s-a trezit la 7 Eli (adica foarte matinal…..schimbarea orei bat-o vina!) si efectiv nu am fost in stare sa ma ridic din pat si sa il iau in brate; plangea sau mai mult era marait….dintii sau ce poate fi? si avea febra din nou.Adta e! Stii tu foarte bine cum e viata de mama.
Noi 05, 2010 @ 11:00:37
Andreea, sa ne ajute Domnul sa ne dam toata silinta sa facem Oameni din copiii nostri! Eu asta imi doresc si ma rog in fiecare zi….si mai mult, sunt mult mult mai atenta la cum traiesc pentru ca eu sunt primul model al copiilor mei.
Noi 08, 2010 @ 22:12:06
Stii ceva, ar trebui sa o inveti pe Hannah cea Frumoasa si The Itsy Bitsy Spider si Frere Jacques. Scurta mea experienta, 3 luni, la grupa mica mi’a demonstrat ca celor mici le place la nebunie sa cante Frere Jacques (o mamica mi’a spus ca beietelul ei o innebunea acasa), iar Isty Bitsy e interesant pentru ei ( isis misca degetelele imitand un paianjen ce urca o scara). You should try these! Daca eu, cu vocea mea de spart borcane am reusit sa farmec o grupa intreaga, tu, care ai o voce placuta, cu siguranta vei reusi sa o farmeci pe Hannah cea Frumoasa. Singur Dan s’ar putea sa aiba ceva obiectii la Franceza:D. Va pup pe toti. Take care!