Mutatul cu bune si rele

Sunt foarte bucuroasa si multumitoare pentru faptul ca ne mutam la casa noastra, dupa 7 ani si ceva, dar oricine care a trecut prin aceasta experienta, stie ce presupune o astfel din schimbare in viata cuiva. Deocamdata mutatul inseamna umblatul prin fel si fel de magazine pentru a cumpara incredibil de multe maruntisuri care adunate fac ceva mii de lei. Am facut liste peste liste cu ce e nevoie  ca minimum minimorum la o casa si ajungeam seara acasa cu chestii si lucruri care nu figurau pe nicio lista si cu lista aproape ”intacta”. Lucrul asta e destul de enervant si frustrant. Si mai e si aspectul preturilor; nu facem parte din categoria oamenilor care nu trebuie sa compare preturile pentru a  cumpara produsele cele mai potrivite sub raportul calitate-pret si asta iti ia timp si energie; la unele lucruri am fost nevoiti sa facem compromisuri, la altele am ales  calitatea chair daca ne-a costat mai mult. 

Asta e un aspect al mutatului. Un altul il constituie alegerea mesterilor care amenajeaza casa(gresie, faianta, parchet, instalatii, etc, etc). Am trecut cu bine de faza asta si am avut mesteri foarte buni care au lucrat foarte bine si am ramas cu impresia ca toti sunt asa. Dar sigur ca ne-am inselat. O singura data  s-a intamplat sa dam peste un mester care ne-a nenorocit efectiv(reconditionarea parchetului). Si atunci am zis ca nu mai chemam pe nimeni daca nu vedem mai intai o lucrare facuta de X. Insa am uitat nefericita intamplare pana azi cand un astfel de mester ales fara recomdare prin lucrare(doar dupa povesti)ne-a adus comanda facuta si neonorata la timp si tocami am vazut ”opera” care i-a luat 3 saptamani(in loc de cateva zile cat ne-a spus dumnealui) sa o realizeze. E vorba de un corp de mobila foarte foarte simplu in completarea mobilei; casa noastra este o mansarda, iar la bucatarie aveam nevoie de un corp adaptat dupa linia oblica a tavanului. Dl. X nu s-a sinchisit sa il faca sa se integreze in forma casei pentru ca a fost mai simplu sa il faca mai mic dar in forma dreptunghiulara desi nu necesita nu stiu ce competente de tamplar sa il faca asa cum am cerut.Pana la urma ne-am zis ca hai ca e simetric cu frigiederul de la capatul celalalt al bucatariei care este pe un singur perete.  Cand m-am uitat insa  mai atenta am vazut ca palul este zgariat, ciobit si sters pe la colturi de parca l-am fi cumparat de la mobila second; si sertarul este stramb si cand este actionat ai impresia ca se va desface tot; plus ca sertarul inauntru nu este alb ca toata mobila ci o culoare foarte nedefinita spre negru si o parte a peretelui din spate al acestui dulap este tot negru, dar sigur ca nenea s-a gandit ca acolo va pune o usa si nu se va vedea; a pus o usa, dar prea mare si a trebuit sa o ia jos si va face alta mai mica. NU sunt o persoana perfectionista si NU pun pret pe lucruri, dar NU imi place ca cineva sa isi bata joc de banii nostri si sa pun in casa un lucru pe care l-am platit ca pe unul nou si sa arate ca unul vechi.

Cred ca scriind despre supararea asta a mea, mi-au mai trecut nervii si luni ii  voi spune acestui domn(?) ca nu sunt multumita si macar sa remedieze sertarul. I-am pus lui Dani ca el l-ar fi facut muuult mult mai bine acest dulap desi nu este de meserie tamplar(dar a dovedit ceva talente in domeniu si o sa scriu intr-un articol despre asta ca am cu ce sa ma mandresc).

P.S. Am o dilema si as aprecia daca cineva mi-ar da niste sfaturi. Va trebui cat de repede sa luam o masina de spalat si nu ne permitem una scumpa, dar sigur ca am vrea si sa fie una buna. Ne-am gandit sa luam una care are 1000 de rotatii pe minut pentru ca are un pret rezonabil, dar stim ca nu stoarce la fel de bine ca una de 1200 rtpm; merita acest compromis?

P.P.S Imi pare rau ca am surpins numai partile rele ale mutatului in aceasta prima postare despre mutarea  la casuta  NOASTRA. O sa pun poate niste poze cu etapele construirii mansardei.

cafeaua si amintirile ei

Am fost o mare iubitoare de cafea. Imi placea in special ceea ce se putea crea in jurul unei cesti de cafea, fie o atmosfera frumoasa de povesti si discutii profunde sau banale, fie o cadere pe ganduri din aceea creatoare. A fost trist cand a trebuit sa renunt la cafea total, in urma unui tratament pe care l-am luat foarte in serios. Si sa tot fi fost vreo 5 ani buni in care nu am baut cafea deloc. Apoi a fost o vacanta foarte frumoasa la Marea Adriatica si dupa amiezile petrecute pe malul acestei mari linistite m-au convins ca amintirile pe care le cladeam atunci in tihna nu vor fi complete fara o cafea savurata din plin.

Apoi in toamna care a urmat acelei veri, am aniversat cativa ani de casatorie simpreuna cu sotul meu ne-am retras pentru “aproape” o zi (24h) in linistea unei statiuni de munte singuri si am simtit nevoia imperioasa sa marchez evenimentul cu o cafea. De atunci cafeaua inseamna pentru mine un mod de a marca evenimente cu adevarat speciale. Nu am vrut sa imi redevina un obicei. Nu stiu de ce.

De fapt vroiam sa scriu despre reintalnirea mea cu cafeaua la ibric, dar inainte de asta mai merita consemnata o iesire la cafea si un ceai cu fiica mea. In toamna trecuta am iesit noi doua la o plimbare prin cartier si am intrat la un ceai pentru Hannah si o cafea expresso pentru mine. Am simtit cat de bine si importanta se simtea fiica mea stand acolo la masa si amestecandu-si tacticos in ceai cum facea mami cu cafeaua. Dar cat de bine si importanta m-am simtit eu sa stau cu fiica mea la o pveste ca si cu o prietena buna. Adevarul e ca le place copiilor sa fie tratati ca egali si sa fie implicati in discutii si activitati ale celor mari.

Acum ceva vreme am cumparat o revista de gatit care ma dezamageste de fiecare data cand o cumpar, dar parca de fiecare data ii mai acord o sansa (un gest absolut prostesc din partea mea) si de data asta avea atasat omostra de cafea la ibric. Poate de aceea am cumparat-o de data asta, pentru ca poate ma tenta sa incerc si o cafea la ibric pentru ca in timpul acestei sarcini pur si simplu nu am putut sa beau cafea la filtru,  in special marcile acestea cu multa reclama si nu stiu ce   arome (am avut vreo 2-3 tentative la recomandarea medicului din cauza unor caderi de tensiune). Ei si cand am facut cafea la ibric, numai mireasma ei aburinda mi-a indus asa o stare psihica de buna!!  Apoi gustul ei mi-a adus aminte de o ceasca de cafea maro si foarte veche din care imi beam cafeaua acasa la tata (ca Mama deja nu mai era cu noi) si de cele mai multe ori cu tata care facea o cafea la ibric perfecta. Ceasca o aveam de la bunica si era usor ciobita, dar nu m-am putut indura sa o arunc intrucat nici bunica nu mai era si imi aducea aminte de draga de ea . Oare mai exista ceasca aceea? Trebuie sa fac cercetari.

Cam atat….e foarte tarziu si pitica mea nu doarme inca(din cauza mea, evident).

P.S Existenta mea penduleaza intre doua mari provocari care stau sa se intample si care imi si complica ritmul meu linistit si previzibil: nasterea si mutarea. Exact asta am dorit sa nu se intample:sa nu se suprapuna cele doua, dar sigur ca voi face fata cu brio cu ajutorul Domnului meu.

Ramaneti cu bine!~