19 februarie 2010

imi permit(ha ha) o pauza de maternitate si de a raspunde provocarii de a fi mama a doi copii.

Eliah cel mititel, cum ii spune Hannah, este o scumpete(doar este al meu, nu?) si mi-a oferit surpiza unei nateri extrem de rapide.

ramaneti cu bine si sanatosi!

Odiseea unei sarcini

Sunt la a doua sarcina si sigur ca fiecare sarcina e unica in felul ei. Vreau sa scriu numai despre ciudateniile acestei sarcini:

• de cand am ramas insacinata nu exista absolut nicio noapte in care sa nu visez….si as da orice pentru un somn fara vise; ori de cate ori m-as trezi noaptea, dupa ce adorm din nou(de cele mai multe ori greu), visez din nou, uneori chiar mi se continua visele; stiintific vorbind cica visele cele mai profunde nu dureaza decat 2-3 secunde; asta mi-e greu sa inteleg cum 2-3 secunde de visare ma pot “neodihni”.

• sarcina a debutat cu accentuarea crizelor biliare atat ca intensitate cat si ca frecventa, apoi dupa primul trimestru au incetat brusc si nu e putin lucru ca timp de 5-6 luni sa nu te doara capul abolut deloc si sa nu mai ai nicio indispozitie biliara;

• nu mai pot manca merele si perele decat curatate de coaja; e o chestie tare ciudata pe care am legat-o pana la urma de niste amintiri vechi iesite la suprafata dupa vreo 20 de ani de latenta; imi amintesc de niste vremuri din iernile copilariei mele cand parintii mei isi curatau cate un mar seara si il mancau in tihna discutand(asta in pasele lor bune, pentru ca din pacate regula o constituiau pasele mai putin bune).

• acum, in ultima parte a asteptarii mi s-au declansat doua nevoi din sfere diferite: prima nevoie este una intelectuala, o nevoie imensa de a citi mult si cat se poate sa fie lucruri care zidesc fiinta mea; si poate e un semn al maturitatii mele spirituale, sa doresc cel mai mult sa ma hranesc din Scripturi, depozitarele Vietii si ale revelarii D`zeului care m-a creat si care doreste ca eu sa redevin purtatoarea chipului Sau. Pana nu de foarte mult timp eram constienta ca mi-e mult mai usor sa ma hranesc din carti foarte bune, dar “laice” daca pot sa spun asa si ca nu mi-e cel mai natural sa ma cufund cu pasiune  in Cuvantul Celui intrupat; mi-a fost greu tot timpul sa pun un echilibru intre cele doua tipuri de lecturi si studii, dar pana la urma s-a intamplat acel ceva greu de definit si identificat care mi-a deschis un fel de usa secreta spre comorile intelectuale si spirituale fara egal in lumea asta a Cuvantului. Ce sa zic? D`zeu sa fie glorificat pentru asta pentru ca daca merita ceva in existenta asta, atunci cunoasterea si cladirea unei intimitai cu El face fiecare suflare a trupului meu si fiecare miscare a gandurilor si trairilor mele.     A doua nevoie de care aminteam mai sus tine de sfera lucrurilor casnice, de gatit mai exact. Mi-a venit asa un chef de nestapanit de a-mi depasi    conditia de femeie fara nu stiu ce talente si inclinatii culinare si m-am apucat sa fac tot felul de chestii, unele banale(gogosi, cartofi copti la cuptor,salate de tot felul), altele mai sofisticate(quiche alsacienne), dar pe care nu le-am mai facut niciodata. Asa ca ma simt incurajata ca atunci cand vom fi la casa noastra(a inceput numaratoarea inversa), nu vom ”muri” de foame cu painea si cutitul in mana.

• nu pot sa beau cafeaua la filtru; ei, nu m-am apucat eu de baut cafea acum in sarcina, dar cand a fost nevoie, am constatat ca pur si simplu nu pot sa beau licoarea ce altfel mi-a placut si mi s-a parut una din deliciile acestei vieti.

Sunt curioasa sa vad cate din aceste ciudatenii ale acestor noua luni se vor schimba dupa nastere.

cafeaua si amintirile ei

Am fost o mare iubitoare de cafea. Imi placea in special ceea ce se putea crea in jurul unei cesti de cafea, fie o atmosfera frumoasa de povesti si discutii profunde sau banale, fie o cadere pe ganduri din aceea creatoare. A fost trist cand a trebuit sa renunt la cafea total, in urma unui tratament pe care l-am luat foarte in serios. Si sa tot fi fost vreo 5 ani buni in care nu am baut cafea deloc. Apoi a fost o vacanta foarte frumoasa la Marea Adriatica si dupa amiezile petrecute pe malul acestei mari linistite m-au convins ca amintirile pe care le cladeam atunci in tihna nu vor fi complete fara o cafea savurata din plin.

Apoi in toamna care a urmat acelei veri, am aniversat cativa ani de casatorie simpreuna cu sotul meu ne-am retras pentru “aproape” o zi (24h) in linistea unei statiuni de munte singuri si am simtit nevoia imperioasa sa marchez evenimentul cu o cafea. De atunci cafeaua inseamna pentru mine un mod de a marca evenimente cu adevarat speciale. Nu am vrut sa imi redevina un obicei. Nu stiu de ce.

De fapt vroiam sa scriu despre reintalnirea mea cu cafeaua la ibric, dar inainte de asta mai merita consemnata o iesire la cafea si un ceai cu fiica mea. In toamna trecuta am iesit noi doua la o plimbare prin cartier si am intrat la un ceai pentru Hannah si o cafea expresso pentru mine. Am simtit cat de bine si importanta se simtea fiica mea stand acolo la masa si amestecandu-si tacticos in ceai cum facea mami cu cafeaua. Dar cat de bine si importanta m-am simtit eu sa stau cu fiica mea la o pveste ca si cu o prietena buna. Adevarul e ca le place copiilor sa fie tratati ca egali si sa fie implicati in discutii si activitati ale celor mari.

Acum ceva vreme am cumparat o revista de gatit care ma dezamageste de fiecare data cand o cumpar, dar parca de fiecare data ii mai acord o sansa (un gest absolut prostesc din partea mea) si de data asta avea atasat omostra de cafea la ibric. Poate de aceea am cumparat-o de data asta, pentru ca poate ma tenta sa incerc si o cafea la ibric pentru ca in timpul acestei sarcini pur si simplu nu am putut sa beau cafea la filtru,  in special marcile acestea cu multa reclama si nu stiu ce   arome (am avut vreo 2-3 tentative la recomandarea medicului din cauza unor caderi de tensiune). Ei si cand am facut cafea la ibric, numai mireasma ei aburinda mi-a indus asa o stare psihica de buna!!  Apoi gustul ei mi-a adus aminte de o ceasca de cafea maro si foarte veche din care imi beam cafeaua acasa la tata (ca Mama deja nu mai era cu noi) si de cele mai multe ori cu tata care facea o cafea la ibric perfecta. Ceasca o aveam de la bunica si era usor ciobita, dar nu m-am putut indura sa o arunc intrucat nici bunica nu mai era si imi aducea aminte de draga de ea . Oare mai exista ceasca aceea? Trebuie sa fac cercetari.

Cam atat….e foarte tarziu si pitica mea nu doarme inca(din cauza mea, evident).

P.S Existenta mea penduleaza intre doua mari provocari care stau sa se intample si care imi si complica ritmul meu linistit si previzibil: nasterea si mutarea. Exact asta am dorit sa nu se intample:sa nu se suprapuna cele doua, dar sigur ca voi face fata cu brio cu ajutorul Domnului meu.

Ramaneti cu bine!~

Privind inainte

Nu mi-a iesit nicicum sa ma adun si sa scriu putin despre 2009 si despre ce imi sta inainte, dar uite ca azi, o duminica clar-obscura, concertul n 1 pentru pian de Ceaikovsky mi-a  trezit simtul de a ma pune repede in cateva cuvine, acum la inceputul unei mari necunoscute pe care noi oamenii o numim 2010. Nu am mai ascultat de foarte multa vreme acest concert care este una din cele mai frumoase lucrari muzicale din cate am ascultat eu.  Asa ca traiesc un fel de bucurie ca atunci cand ma reintalnesc dupa multa vreme cu un drag si bun prieten, iar aceasta bucurie ma face sa scriu despre tot ce este in mintea si inima mea la un moment dat, desi in fiecare zi viata adapa tainitzele existentei mele si viata cu tot ce e ea mi se pare o mare provocare si un mare miracol.

Sa le iau pe rand. In fiecare an, la sfarsit, imi place sa imi fac un bilant al anului ce se incheie si sa ma gandesc la anul ce sta sa inceapa. 2009 a fost un an bun pentru ca m-am desfatat din plin din ceea ce inseamna viata vesnica, asa cum a definit-o Isus Hristos, cel de curand sarbatorit: “Si viata vesnica este aceasta, sa Te cunoasca pe Tine, singurul D`zeu adevarat si pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.” Daca a fost bun acest an trecut, a fost bun numai pentru ca dincolo de alergarea prin rutina si zadarnicia acestei vieti, mi-am adancit privirea si mai mult, fiinta, in Cuvantul cel vesnic si datator de viata. Pe zi ce trece, pe an ce trece realizez ca nu as mai putea sa imi traiesc viata rupta de D`zeul meu care m-a creat pentru a ma bucura de El.

In 2009 am avut si dezamagiri, dar nu au atata greutate in curgerea vietii mele. Chiar imi notasem cateva lucruri la inceputul lui 2009, pe care le  doream nespus pentru acel an. Din 10 dorinte(planuri, sperante, spuneti-le cum vreti) s-au realizat doar 3. Nu m-a dezamagit bilantul pentru ca restul de 7 se pot realiza sau intampla de acum incolo, bucuria ar fi aceeasi. Una dintre dezamagiri a fost ca nu am reusit sa ne mutam la casa noastra, dar sunt multumitoare daca ne vom muta si la inceputul acestui an; cu atat  mai bine, 2010 va avea mai multe ralizari. 

Mi-am dorit nespus de mult ca in 2009 sa ma reintalnesc cu o foarte draga prietena din Bucuresti; nu ne-am vazut de vreo 8 ani, dar ma bucur pentru ca ea si familia ei sunt bine . E bine ca prietenia adevarata nu tine cont de timp si distanta.

2010 va fi altfel, nu pot sa imi pun pe hartie dorinte si planuri, pentru ca ma asteapta o noua mare provocare care imi va solicita intens energia si puterea si sufletul: o noua nastere, al doilea copilas, de data aceasta un baiat. Am emotii pentru ce va insemna sa cresc si un baiat, pentru ce va insemna pentru Hannah sa aiba un frate, sa il accepte, sa il iubeasca. Si toate aceste provocari intr-un cadru cu totul nou: casa noastra (ii spuneam undeva mansarda minunata).

In 2009 am avut cateva ocazii in care mi-am redefinit relatia cu sotul meu, cu fiica mea, din perspectiva trecerii si vesniciei si asta a contat in conditiile in care relatiile in familie nu se intretin pur si simplu, ci e nevoie de efort sufletesc zilnic pentru a le mentine frumoase si a le face o sursa de pace si bucurie.

2010 e o mare necunoscuta care ma determina sa imi pun nadejdea si mai mult in harul lui D`zeu care face toate lucrurile frumoase la vremea lor, fie viata, fie moartea, fie ceea ce se intampla intre ele, sau dupa ele.

“Iau azi cerul si pamantul martori impotriva voastra, zice Domnul, ca ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata ca sa traiesti tu si samanta ta, iubind pe Domnul, D`zeul tau, ascultand de glasul Lui si lipindu-te de El: caci de aceasta atarna viata ta si lungimea zilelor tale si numai asa vei putea locui in tara pe care a jurat Domnul ca o va da parintilor tai, lui Avraam, Isaac si Iacov.” (Deuteronom 30:19-20)